Cărți în dar

Acum mai bine de șase ani umblam avidă după informație. Am strâns zeci de cărți despre cancer, alimentație, diete, terapii, dezvoltare personală, psihologie, chiar și cărți de povești terapeutice.
Toate au fost bune la timpul lor, m-au susținut, m-au lămurit măcar putin.
Acest cumul de informații doresc să-l dărui cuiva căruia/căreia să-i fie de folos.
Cărțile conțin informații mai prețioase și mai bine structurate decât ceea ce poate găsi pe internet un om ce se simte presat de timp și derutat de noua viață ce o începe.
Ar fi o lista prea lungă sa o scriu aici.
Astfel că, va rog, cine e interesat/ă să-mi răspundă aici la acest mesaj.

Prezent!

Am revenit pe blog, după aproape o lună. Postările au lipsit pentru că şi stările mele au fost majoritar confuze. Iar în puţinele dăţi când aş fi scris ceva aici ori mi-a lipsit internetul, au fost două lungi săptămâni, ori dorinţa de a picta a fost mai mare.
Am mai citit, încercând să mai aflu despre perioada prin care trec. Am apelat iar la Biblia cancerului la sân, volumul uriaş care mi-a răspuns adesea la întrebări. Întrebări din acelea pe care chiar şi doctorului sau prietenelor doctori, mă sfiam să le pun. Starea de confuzie nu s-a risipit.
În etapele anterioare - investigaţii, operaţie, chimioterapie - mă simţeam mult mai determinată şi, paradoxal, mai plină de forţă deşi energia îmi era la pământ. Oricât mi-a fost de greu ştiam împotriva cui lupt, unde mă poziţionez. Acum parcă duşmanul s-a diluat şi m-a lăsat în ceaţă.
Sunt în convalescenţă, e drept.
Să mai înveselesc admosfera închei cu proaspete tablouri,

 

şi gânduri bune.

De la yin-yang la Ph şi Raw

Privind alimentaţia sunt multe curente şi opinii. Cu ani şi decenii în urma am trecut prin macrobiotică, alimentaţia vegetariană, cea pe baza încărcăturii energetice a alimentelor, cea săracă în grăsimi, cea disociată, cea cu indice glicemic redus sau cea făra carbohidraţi. Am trecut. În scurte, să zic un anotimp, sau mai lungi perioade. Cu unele doar cochetam iar unui tip de alimentaţie i-am fost fidelă mai mult de un deceniu.
Unele sisteme s-au dovedit doar modă, pe altele poate timpul le va confirma ca fiind căi spre starea de bine, spre sănătate durabilă. Cred că lucrurile sunt atât de interconectate în viaţă încât nu pot spune că modul de a mă hrăni, fizic, mi-a determinat direct starea de sănătate.
Dar n-am zis nimic despre acest capitolul aşa că acum recomand un complet de patru cărţi ce merg în aceeaşi direcţie: echilibrul acido-bazic.

• Reglaţi-vă echilibrul acido-bazic, o viziune completă de Christopher Vasey, editura Curtea Veche, 2010
• Dieta Young, miracolul Ph pentru o sănătate perfectă, de R.O.Young şi S.Redford Young, Editura Paralela 45, 2012. Carte care a apărut şi în variante pentru diabetici sau cei ce sufera de obezitate.
• Detox, Programul revoluţionar de recuperare a capacităţii de autovindecare a organismului, de dr. Alejandro Junger, Editura Paralela 45, 2010;
• Dieta cu sucuri naturale, slăbire, detoxifiere, tonifiere, sănătate, de Christine Bailey, Editura Litera 2010

Nu descriu sistemele lor, spun doar că merg bine împreună, se completează reciproc şi dau o mai mare senzaţie de libertate a alegerilor. Ceea ce-mi place tare mult. Mă încântă deşi ştiu că senzaţia asta e doar amăgire.
Deşi împreună au un număr serios de pagini, cred că merită efortul de a fi citite şi nu înlocuite cu variantele prescurtate, predigerate, fragmemtate, atât de uşor accesibile pe net. Aşa zisele reţete minune, hocus-pocus!
Filtrez informaţiile, adaptez, asimilez şi naturalizez acest sistem în corpul meu.
Şi sper să şi simplific, să devină o alimentaţie firească, neforţată.
Caut să descopăr simplitatea şi firescul, iau ca temă de spunea Rabindranath Tagore:

"Este simplu să fii fericit, dar e foarte greu să fii simplu".

Secretele autovindecării

După infernul celei de a şasea chimio au mai urmat câteva zile neplăcute şi confuze; febră, oboseală continuă, afte, arsuri şi alte sâcâieli. Am trecut cu bine consultându-mi medicul. Aşa că aseară îmi revenisem în sfârşit şi am pictat iar azi dimineaţă am reuşit să fac o plimbare pe deal şi să culeg sunătoare.

În plus, ziua de azi mi-a mai adus câteva mici motive ca să-mi zboare gândul la afirmaţia oarecum şocantă a dr. Maosheng Ni care spune în cartea sa Secretele autovindecării: "Cancerul vă schimbă viaţa, în bine!".
Subtitul cărţii este: Sute de remedii naturiste inspirate din înţelepciunea orietală. Cele 650 de pagini cuprind remedii pentru vreo 70 de boli obişnuite dar şi principii ale medicinii integrative, proprietăţi terapeutice ale plantelor, presopunctură, puterea vindecătoare a unei alimentaţii sănătoase, de ce echilibrul emoţional, stimularea intelectuală şi aspectele spirituale sunt esenţiale.
Un mic capitol este dedicat utilizării medicinii integrative în tratarea cancerului. Dr. Maosheng are experienţă clinică legată de cancer într-un spital din China şi a practicat apoi în SUA, după 1980. Printr-o bună colaborare cu medici oncologi a reuşit să îmbunatăţească evident calitatea vieţii pacienţilor în tratament chimio şi radio cu acupunctură, ciuperci terapeutice şi alte suplimente alimentare, regim alimentar, exerciţii de meditaţie, tai chi şi qi gong.
Prin ceea ce afirmă ne convinge că atunci când pacienţii sunt angrenaţi în propria lor vindecare, în mod paradoxal, cancerul le dă putere pentru schimbări esenţiale în viaţă. Schimbări pozitive pe care nu reuşiseră să le facă până atunci, din varii motive.

Gânduri şi cărţi - Breuss şi David Servan-Schreiber

Totul-i fierbinte. Şi vremea şi vremurile clocotesc. Ezit să evadez din fierbinţeala minţii mele, ce arde la ideea că mâine iar e o zi de chimio, ca să nu intru în fierberea politică ce curge pe toate canalele media.
În plin Kafka aflu că azi ar fi fost ziua lui, de-ar fi trăit 129 ani şi nu doar 41. Mă fascinează, şi-i căutam urmele prin Praga, acum vreun an jumătate. E pe lista celor ce-aş vrea să-i întâlnesc de-aş călători vreodată-n timp.
Şi-n mintea mea se face linişte. Şi deja mi-e mai bine. Sunt într-o lume ceva mai firească decât cea din Castelul în care nu-s aşa de dependentă şi neputincioasă cum aş fi în Procesul sau în Colonia penitenciară şi nici n-am să mă trezesc mâine o gânganie. Anxietatea şi tensiunea trăirilor lui e ca un vaccin. Şi de la el ştiu că aşteptarea anulează liberatea.
Mă detaşez de aşteptarea zilei de mâine şi încerc să prezint alte două cărţi.

Rudolf Breuss - Cancer, leucemie - modalităţi de tratare a cancerului, a leucemiei şi a altor boli aparent incurabile.

Breuss nu a fost medic. A studiat iridiologia şi merge pe metode naturale şi intense - "tumoarea trebuie slăbită prin post". Terapia constă în consumul de suc de legume şi ceaiuri timp de 42 de zile. Sucul, maxim 500 gr pe zi, este un amestec de sfeclă, morcovi, ţelină, cartofi şi ridiche chinezească. Ceaiurile sunt deasemenea un amestec. Mai dă şi alte recomandări şi condiţii precum şi un program zilnic. Prezintă o cazuistică impresionantă şi spune că până în 1990, după metoda lui au fost vindecaţi 45 000 de bolnavi cu diferite afecţiuni aparent incurabile. Metoda este clar prezentată. Spune că se adresează mai ales celor ce nu au făcut operaţie, chimio şi radio. Pentru unele afecţiuni, ca şi pentru regenerarea întregului organism, recomandă doar 21 de zile pentru postul cu sucuri şi ceai.
Îmi place pentru că ideile sale forţă sunt:
- trebuie să ai voinţă pentru a te face bine;
- trebuie să înţelegi boala;
- trebuie să nu te temi de ea.
Despre terapie nu pot spune nimic pentru că n-am expermentat-o.

Dr. David Servan-Schreiber - Anticancer - învinge prin mijloace naturale.

Asta pentru mine este o carte de suflet. Este experienţa de viaţă a unui medic, doctor în medicină, co-fondator al Centrului pentru Medicină integrativă al Universităţii din Pittsburg. A făcut cancer, s-a tratat, cancerul a dat înapoi, mai târziu a recidivat şi l-a făcut să-şi pună întrebări, să caute soluţii pentru a-şi ajuta corpul să se apere. Începe cu o poveste de viaţă, propria poveste, vorbeşte despre şansele de scăpare (conform statisticilor), despre pericol şi ocazie, despre puncte slabe şi transmiterea veştilor rele, despre mediu şi lecţiile unei recidive, despre starea de spirit anticancer, dezamorsarea fricii şi tratamentele prin care a trecut. Şi viaţa lui în tot acest timp, mai bine de 15 ani de zile. Şi nu în ultimul rând despre propriul corp, ca factor anticancerigen şi despre a învăţa cum să te schimbi.
Experienţa lui este extrem de umană.
Am s-o mai citesc odată.

Spune NU cancerului

Titlul complet: Spune nu cancerului. Ghid de prevenire şi luptă împotriva cancerului,
Autori:            Patrick Holford şi Liz Efiong
Apariţie :        Editura Litera Internaţional, 2011, 538 pagini

Citez avertismentul de început: "Dacă ai fost diagnosticat cu cancer, nu ar trebui să urmezi o strategie nutriţională de durată din proprie iniţiativă. Cancerul este o boală complexă ce pune viaţa în pericol şi solicită un tratament medical profesionist. Unele remedii alternative ar putea chiar să agraveze cancerul."
Patrick Holford este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în nutriţie, autor a 30 de cărţi, a fondat în 1984, la Londra, Institute for Optimum Nutrition. Este susţinător al ideii că există o legătură strânsă între stilul nostru de viaţă, alimentaţie şi riscul de a ne îmbolnăvi.
Cartea este doldora de informaţii şi recomandări practice extrem de utile şi celor sănătoşi.
E adevărat că atunci când eşti sănătos nu prea-ţi vine să citeşti o carte cu titlul ăsta, parcă ai căuta-o cu lumânarea.
Pentru că spune din start că este un subiect complicat, conţine multe: explică factorii ce determină celulele normale să devină canceroase apoi să se multiplice (oxidanţii, hormonii, stil toxic...), factorii de risc, detaliază cum funcţionează sistemul imunitar, aspecte psiho-emoţionale, cum să eviţi să apară sau cum să nu recidiveze cancerul, prezintă o serie de alimente şi caracteristicile lor, încărcătură glicemică, unităţile ORAC (capacitatea de absorbţie a radicalilor liberi de oxigen) etc.
Am putea crede că asta ştie cam tot omul, dar ştie aşa cum se pricepe la fotbal, la politică şi la atâtea altele. Pentru cine vrea să aibă informaţii pertinente e bună cartea.
Mie cartea asta mi-a răspuns la o întrebare venită "din adâncuri". Fac o paranteză pentru cei ce nu ştiu din propria experienţă şi cărora le urez să nu o aibe niciodată.
Atunci când cineva află că are cancer, clar şi sigur, nu că-i posibil, explodează din adâncurile minţii o întrebare. Care-i urlă-n cap zile în şir şi acoperă aproape orice altceva. Se pare că cel mai adesea întrebările sunt "De ce mie?", "De ce tocmai eu?".
La mine a fost "Dar ce-am făcut?". Poate pentru că de mică ştiam că după faptă şi răsplată.
Ei, cartea asta m-a lămurit. Acum ştiu. Le-aş putea numi multe şi mărunte dar care s-au adunat.
Nu voi mai da prilejul cancerului să muşte din mine altă dată.

Şi două tablouri noi, să fie grădină!

Terapia Gerson

Titlul complet:  Terapia Gerson pentru vindecarea cancerului şi a altor afecţiuni cronice
Autori:             Charlotte Gerson şi Beata Bishop
Aparitie:          Lifestyle 2011, 516 pagini

Încep cu această terapie "clasică", e prima citită, eram încă în spital.
Modul de vindecare ce-i poartă numele a fost iniţiat de medicul Max Gerson, ce a practicat în Gernaia, la Viena şi la New York până în 1959. La moartea sa, fiica Charlotte Gerson, i-a preluat munca şi a dus-o mai departe. Astăzi terapia este aplicată în clinica Gerson din Mexic, există terapeuţi formaţi şi în Ungaria şi Marea Britanie.
Trebuie să precizez că-i o terapie complexă, de realizat sub control şi cu ajutor medical, mai ales dacă este făcută cu rol curativ. Şi în carte ni se spune că această terapie "este un instrument fin, de mare precizie fiecare componentă jucând un rol important. Trebuie aplicată în integralitate fără a se omite nici cel mai mic detaliu".
Ca principiu de funcţionare terapia reface "terenul" care ulterior devine capabil să se vindece.
Sau să nu se îmbolnăvească.
Dr. Gerson incriminează Toxicitatea şi Carenţele ca duşmani ce ne-au băgat în boală, la propriu. Ni-i şi prezintă pe larg, îi cunoaştem dealtfel- pesticide, aditivi alimentari, cosmetice, câmpuri electromagnetice şi stres.
Dacă duşmanii ne-au răpus să căutăm prieteni să ne ajute să ne revenim, logic!
Dr. Gerson ni-i dă pe Hiperalimentaţie şi Detoxifiere.
Asta înseamnă că prin consumul exclusiv de salate, sucuri de legume şi fructe, unele cereale şi supă de legume cel ce se trateză îngurgitează cantităţi impresionante de substanţe hrănitoare. Mesele încep cu porţii imense de salate crude şi sfârşesc cu fructe crude, iar raţia zilnică de suc proaspăt este de 13 pahare.
Sucurile se obţin prin presare şi nu centrifugal iar fructele şi legumele trebuiesc cultivate organic, condiţii care pe mine mă depăşesc aşa că m-au lăsat în afara jocului.
Dintre alimentele gătite cel mai popular fel este Supa Hipocrate, foarte bună şi uşor de făcut, vă asigur!
Chiar doctorul spune că alimentele gătite reprezintă 1,5kg iar cele crude, sub formă de suc, 8,5kg. Pe zi!
Domnul Detoxifiere se bazează pe clisme cu cafea şi suplimente nutritive -unele din cele enumerate nu se găsesc la noi.
Tratamentul este evident destinat celor ce nu-şi tratează cancerul prin operaţie, chimio, radio dar există şi un capitol pentru adaptarea terapiei în astfel de cazuri.
Din terapie lipsesc aspecte psihologice ale vindecării. Ni se spune că psiho-oncologia a luat fiinţă abia la începutul anilor 60.
Thomas Jefferson a spus că "Preţul libertăţii este vigilenţa eternă".
Dr. Gerson ne spune că sănătatea are acelaşi preţ.

Camioane de cărţi

Există tone, camioane de cărţi despre sănătate. Cum să fim, cum să rămânem, cum să o recâştigăm, cum să o recunoaştem, cum să n-o pierdem, cum să eliminăm boli de care ştim şi primim bonus eliminarea şi a unora de care nu ştim, şi câte şi mai câte. Din februarie încoace m-am căpătuit şi eu cu aproape un metru cub de cărţi de genul ăsta.
Nu exagerez.
Pe aproape 80% le-am citit.
Multe s-au dovedit a avea informaţii valoroase fie prin cazuistica prezentată, fie prin acurateţea abordării subiectului, prin concizie şi claritate sau doar prin impactul avut asupra mea. Prin ce-am învăţat, aflat, ce au catalizat în mine.
Altele m-au lăsat indiferentă. Nu le-aş fi citit dacă nu simţeam în ceafă suflarea fierbinte a cancerului. Indiferentă pentru că nu le găsesc aplicabile în contextul actual. Persoană diagnosticată cu cancer, în Romania (hai să zic în Europa), la inceputul mileniului 3.
Am rămas însă convinsă că, odată cancerul declanşat în mod virulent, nu există tratament alternativ ci doar complementar. Vorbesc aici de persoane absolut comune, medii, ca mine, ne luându-le în calcul pe cele ce dispun de o putere mentală superioară - concentrare, vizualizare, proiecţie, voinţă - sau alte capacităţi considerate paranormale.
Tot ce aflu mă ajută să-mi asum calea în cunoştinţă de cauză. Îmi dă libertatea opţiunii şi asta mă face puternică.
Indiferent de condiţii, multe dintre cărţile de care spuneam sunt în mod real folositoare.
Deschid astfel o serie de prezentări de cărţi despre boli cu- sau incurabile, despre sănătatea corpului, minţii sufletului, despre tehnici, starea de bine şi împăcare cu sine.
Toate vor purta eticheta "carte-sănătate".
Să fie de folos!

Thriller de dezvoltare personală

Am trecut şi de a patra sedinţă de chimio. Din fericire pare ceva mai uşor suportabilă decât data trecută. Cred că sunt o sumedenie de factori, ca mici picături ce concură la diluarea stării de rău. Dar nu o să detaliez acum. Prefer să profit de acest respiro şi să dăruiesc mai departe un fragment din cartea ce mi-a bucurat sufletul şi mintea ieri la tratament şi azi noapte, când nu puteam dormi.

Titlul cărţii este "Dumnezeu călătoreşte întotdeauna incognito" a lui Laurent Gounelle. Titlul preia o afirmaţie a lui Einstein care spunea că "întâmplarea este Dumnezeu care se plimbă incognito".

" Aşa e viaţa; rareori îţi dai seama pe loc că momentele grele au o semnificaţie ascunsă - ne ajută să creştem. Îngerii se deghizează în vrăjitoare şi ne fac cadouri minunate, ambalate cu grijă în ambalaje mizerabile.
Fie că e vorba de o înfrângere, de o boală sau de neajunsurile din fiecare zi, nu avem chef să acceptăm netam-nesam "cadoul", şi nici nu avem reflexul de a-l despacheta ca să descoperim mesajul ascuns pe care îl conţine - oare trebuie să învăţăm ce înseamnă voinţa, curajul? Sau dimpotrivă, să ştim să punem distanţă faţă de tot ceea ce, la urma urmei, nu are decât o însemnătate oarecare? Viaţa îmi cere să ascult ceva mai mult de propriile dorinţe şi aspiraţii profunde? Să mă hotărăsc să dau în vileag talentele cu care m-a înzestrat? Să nu mai accept ceea ce nu corespunde valorilor mele? Ce-oi fi având oare de învăţat dintr-o astfel de împrejurare?
În marile încercări, reacţionăm adesea cu mânie sau deznădejde, aruncând cu înderptăţire la coş ceea ce ni se pare nedrept. Dar mânia ne face surzi, iar deznădejdea orbi. Lăsăm să treacă ocazia care ne este oferită ca să creştem. Şi atunci loviturile dure şi neîmplinirile se înmulţesc.
Nu soarta se înverşunează împotriva noastră, ci viaţa caută să reînnoiască mesajul."

E un pasaj introspectiv, cartea însă este un adevărat thriller ce ţine cititorul cu sufletul la gură, 460 de pagini.
Încercaţi!