Am trecut şi de a patra sedinţă de chimio. Din fericire pare ceva mai uşor suportabilă decât data trecută. Cred că sunt o sumedenie de factori, ca mici picături ce concură la diluarea stării de rău. Dar nu o să detaliez acum. Prefer să profit de acest respiro şi să dăruiesc mai departe un fragment din cartea ce mi-a bucurat sufletul şi mintea ieri la tratament şi azi noapte, când nu puteam dormi.
Titlul cărţii este "Dumnezeu călătoreşte întotdeauna incognito" a lui Laurent Gounelle. Titlul preia o afirmaţie a lui Einstein care spunea că "întâmplarea este Dumnezeu care se plimbă incognito".
" Aşa e viaţa; rareori îţi dai seama pe loc că momentele grele au o semnificaţie ascunsă - ne ajută să creştem. Îngerii se deghizează în vrăjitoare şi ne fac cadouri minunate, ambalate cu grijă în ambalaje mizerabile.
Fie că e vorba de o înfrângere, de o boală sau de neajunsurile din fiecare zi, nu avem chef să acceptăm netam-nesam "cadoul", şi nici nu avem reflexul de a-l despacheta ca să descoperim mesajul ascuns pe care îl conţine - oare trebuie să învăţăm ce înseamnă voinţa, curajul? Sau dimpotrivă, să ştim să punem distanţă faţă de tot ceea ce, la urma urmei, nu are decât o însemnătate oarecare? Viaţa îmi cere să ascult ceva mai mult de propriile dorinţe şi aspiraţii profunde? Să mă hotărăsc să dau în vileag talentele cu care m-a înzestrat? Să nu mai accept ceea ce nu corespunde valorilor mele? Ce-oi fi având oare de învăţat dintr-o astfel de împrejurare?
În marile încercări, reacţionăm adesea cu mânie sau deznădejde, aruncând cu înderptăţire la coş ceea ce ni se pare nedrept. Dar mânia ne face surzi, iar deznădejdea orbi. Lăsăm să treacă ocazia care ne este oferită ca să creştem. Şi atunci loviturile dure şi neîmplinirile se înmulţesc.
Nu soarta se înverşunează împotriva noastră, ci viaţa caută să reînnoiască mesajul."
E un pasaj introspectiv, cartea însă este un adevărat thriller ce ţine cititorul cu sufletul la gură, 460 de pagini.
Încercaţi!
Bună ziua,
RăspundețiȘtergereSunt o colegă din bancă si doresc în primul rând să vă felicit pentru frumoasele picturi şi pentru contribuţia la revista Caietele patrimoniului arhitectural al BNR. Sunt convinsă că veţi ieşi cu bine din această încercare.
Şi eu am o prietenă foarte apropiată care de ani de zile face tratament şi acum se văd rezultate încurajatoare. A învăţat să conviţuiască cu acest tratament devastator dar câstigul cel mai mare este că a devenit pentru toţi cei apropiaţi un model de rabdare şi credinţă. Inevitabil, mai este asaltată de momente de îndoială dar cu ajutorul lui Dumnezeu le depăşeşte. Şi ea citeşte foarte mult, este prof. de română. La îndemnul ei am citit Pavilionul canceroşilor de Soljeniţîn, o carte foarte frumoasă care deschide o altă perspectivă asupra bolii. Şi autorul romanului, Soljeniţîn şi protagonistul Kostoglotov au depăşit cu bine această boală.
Vă îmbrăţişez şi doresc ca Dumnezeu să vă dea însănătoşire grabnică!
Bianca
Mulţumesc mult pentru încurajări şi gândurile tale. O sa citesc neîntârziat romanul.
ȘtergereTe îmbrăţisez cu drag, să ne vedem cu bine,
Cristina