Momente de vară

A trecut luna septembrie, cea cu analize multe, consultații și emoții.
A rămas nepostat textul de mai jos, scris în august, blocat undeva în eter.
Mi-e dor de căldura verii așa că aduc aici zilele de vară petrecute la Izvorul Mureșului în tabăra de Qiqong medical organizată de dr. Luiza Nogali. O săptămână am fost singurii stăpâni ai complexului sportiv, într-un peisaj de poveste, cu soare, dealuri molcome, pășuni, flori și copaci seculari.
La 6 dimineața în poiană ne reuneam pentru meditație, străjuiți de brazi falnici. Apoi două ore de  exersare a Sunetelor vindecătoare și a Mersul Guolin Anticancer. După-amiaza era timpul Bastonului Taoist al Dragonului. Ca să nu pară că vorbesc cifrat, găsiți toate tehnicile prezentate pe siteul Luizei www.medicalqigong.ro.

O parte dintre noi într-un moment de relaxare și exersând. 

 

Apoi un popas pe lacul Tarnița, la Gilău-Cluj. Un peisaj din cărțile ilustrate pe care le trimiteam din vacanțele copilăriei și adolescenței. Lac ce ascunde taine și povești despre o lostriță uriașă și un sat întreg îngropat sub ape. Când am stat pe mal, sub sălcii, mama Gea m-a luat în brațe. I-am simțit căldura dulce, inima în bătaia ritmică a valurilor și respirația în adierea vântului printre crengi.

Și un ultim popas, la sfat cu babele și contemplând Sfinxul. Sus pe platoul Bucegilor unde între cer și pământ nu-i decât omul, nimic nu-i mai sus.

Acolo te poți fixa bine cu tălpile în stâncă și te înalți, te întinzi mult, mult până la cer. E aproape!

Și câteva efemere și vesele pete țopăitoare de culoare.

Cu drag

 

 

PET/CT Oradea

Azi e încă septembrie, e vremea să scriu că luna asta am început investigaţiile. Primul pas a fost Pet/Ct la Oradea, Centrul Pozitron Diaknosztika. Toate informaţiile despre procedură, inclusiv performanţe se găsesc pe net sau pe site-ul lor www.petct.ro aşa că nu are rost să detaliez. Spun doar că totul a fost corect şi civilizat, începând de la programare, acum mai bine de o lună, până la primirea rezultatului, săptămâna trecută. Dacă la asta adaug că rezultatul investigaţiei a stabilit că sunt bine (perfectă nu sunt nici din acest punct de vedere) iar doctorul meu mi-a confirmat cu bucurie că este totul bine şi că nu scrie nimic ce să ne alarmeze, excursia la Oradea a fost încântătoare.

Cu adevărat m-a încântat deşi am găsit oraşul mai trist şi mai copleşit de sărăcie şi nepăsare. Un oraş atât de frumos, demn de un destin european. La margine de imperiu îi citeşti încă măreţia, respiraţia largă. Te îmbrăţişează cu verdele parcurilor, te conduce pe bulevarde ample, îţi povesteşte viaţa pe promenada de-a lungul Crisului, îţi ţine o lecţie a stilului secession în arhitectură .
 Clădirile au o frumusete tristă, cu prea puţine excepţii. Dacă le acorzi o clipă şi te opreşti lăngă micile panouri, ecusoanele lor că sunt monumente istorice, povestesc despre alte vremuri în care câte un industriaş, avocat, bancher, doctor, farmacist tocmeau arhitectul să le facă o casă. Şi povestea lor te absoarbe într-un alt timp, atât de viu. Multe s-ar putea spune dar şi mai multe ar trebui făcute. Mă opresc aici, las imaginile să vorbească.

 

 

Scuze pentru fotografiile culcate, la încărcare le poziţionează automat şi nu ştiu să le rotesc aici.

Am reînceput să pictez

Sunt între tratamentul 2 şi 3 de chimioterapie. Analizele le-am facut miercuri 25 aprilie, la 14 zile de la cea de-a doua şedinţă. Hematologie, toate valorile- leucocite, hematii, hemoglobina, hematocrit - sub limitele normale. Leucocitele chiar scazute dramatic. 2,4 iar intervalul de referinta este 4-10. Se explică şi pe hârtie starea de rău aproape permanentă.
Acum astept cu emoţie alte rezultate, azi am refăcut analizele.
Între timp am fost câteva zile la munte unde am mers cu picioarele goale prin rouă, m-am lăfăit pe iarba cu pisicile, am făcut exerciţii de respiratie, am grădinărit un pic, m-am bucurat de soare, de culori, de sunete de toate aromele primăverii, am rugat natura să mă înveţe ritmurile ei. Am şi dormit bine. M-am relaxat, m-am risipit peste dealuri şi văi. Atât de simplu.
Şi m-a bucurat tare ca am reînceput să pictez. De la operaţie, de mai bine de două luni nu facusem decât câteva schiţe şi niste icoane pe sticlă pe care le-am dăruit de Paşte.
Aşa că sunt semne bune că îmi revin.
Am emoţii, sau teamă, sau şi una şi alta.
De fapt mi-e cam frică.

Isus rugându-se în grădina Ghertsimani

Isus cu viţa de vie

Sfânta troiţă

"Eu sunt pâinea cea vie carele au coborât din cer"



Intrarea în biserica
icoane pe sticla pictate şi dăruite de Paşte