Dragii mei,

Am plăcerea de a vă invita la o nouă expoziție personală de pictură,

înCHIPuiri,

al cărei vernisaj va avea loc joi 26 noiembrie, ora 18.00
la Centrul de Cultură Arhitecturală,  Strada Jean Louis Calderon nr. 48.

 Vă aștept cu drag,

Undeva, mai aproape de cer

Plimbarea de azi. Încet, gâfâind şi tot oprindu-mă la câte doi paşi, am ajuns pe deal. Şi-am privit, şi-am îmbrăţişat şi m-am lăsat purtată şi invadată de linişte, pace şi armonie, de fluidul din toate. Şi-am atins, fie doar cu privirea, iarba aspră a muntelui din zare. Mintea mi-a vorbit mult, cu bucurie. Apoi a tăcut.

Punct şi un nou început

Doctorul are încă o bilă albă. Pentru atitudine, atenţie, faptul că ascultă, analizează, comunică, e flexibil. Toate astea îmi dau încredere şi îmi sporesc determinarea de a mă vindeca.
A decis să încep tratamentul cu herceptin. A venit şi aprobarea, ieri a fost prima şedinţă.
E un nou început, de acum se vor estompa lent toate relele, urmele. Toată conjunctura m-a făcut să ţopăi de bucurie, cam ca un câine şchiop, deocamdată. Un câine atent la vorbele stăpânului care-i spune că nu-i va mai face injecţii şi nici nu-l va mai îndopa cu buline amare dacă nu mai bagă botul în toate rahaturile. Şi se gudură şi-l priveşte recunoscător, cum numai un câine ştie, şi latră vesel încercând să spună că nu va mai mânca rahat.
Sunt un muritor, nicicând mai conştient de propria-i condiţie. Pornit într-o expediţie riscantă, în care apelează la o călăuză care ştie drumul. Acum îşi simte călăuza tovarăş. Şi-i mulţumeşte pentru asta.
Sunt şi un spirit copleşit de intuiţia măreţiei lucrării Domnului. Lucrare ce se săvârşeşte prin oameni.
Aşa că:
N-am să mai mănânc rahat.
Am să continui drumul mai departe.
Am să caut să descopăr în toate armonia şi măreţia acestei lumi.
Şi revin iar la starea ce-o descriam în Vivat Cyberspace!, că existenţa e un caleidoscop fascinant iar lumea, în ansamblul ei, o minunăţie.
Mai adaug că suferinţa este rezultatul acceptării unor ochelari de cal.

Politeţe uitată

Am trecut de a 5-a chimio. 5 din 8 Începe numărătoarea inversă - 3, 2,1... şi gata ce-i mai greu.
Sunt într- un moment de acalmie şi relativă vioiciune şi Politeţea mă ia de mână şi mă aduce în faţa computerului.
Să mulţumesc şi să cer scuze. Să  mulţumesc  pentru toate mesajele prietenilor, apropiaţilor şi necunoscuţilor. Îmi fac tare bine, dar uneori nu am putere să răspund decât cu un gând bun. Alteori răspund rar sau mai lent, cum mi-e ritmul acum.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate cele ce-mi trimite prin voi, şi vouă, fiecăruia în parte.
Totul acum îmi trezeşte o mare dragoste de viaţă şi o percepţie nouă asupra relaţiei dintre semeni.
O Clipă rămâi, că esţi atât de frumoasă!
Cu drag