Momente de vară

A trecut luna septembrie, cea cu analize multe, consultații și emoții.
A rămas nepostat textul de mai jos, scris în august, blocat undeva în eter.
Mi-e dor de căldura verii așa că aduc aici zilele de vară petrecute la Izvorul Mureșului în tabăra de Qiqong medical organizată de dr. Luiza Nogali. O săptămână am fost singurii stăpâni ai complexului sportiv, într-un peisaj de poveste, cu soare, dealuri molcome, pășuni, flori și copaci seculari.
La 6 dimineața în poiană ne reuneam pentru meditație, străjuiți de brazi falnici. Apoi două ore de  exersare a Sunetelor vindecătoare și a Mersul Guolin Anticancer. După-amiaza era timpul Bastonului Taoist al Dragonului. Ca să nu pară că vorbesc cifrat, găsiți toate tehnicile prezentate pe siteul Luizei www.medicalqigong.ro.

O parte dintre noi într-un moment de relaxare și exersând. 

 

Apoi un popas pe lacul Tarnița, la Gilău-Cluj. Un peisaj din cărțile ilustrate pe care le trimiteam din vacanțele copilăriei și adolescenței. Lac ce ascunde taine și povești despre o lostriță uriașă și un sat întreg îngropat sub ape. Când am stat pe mal, sub sălcii, mama Gea m-a luat în brațe. I-am simțit căldura dulce, inima în bătaia ritmică a valurilor și respirația în adierea vântului printre crengi.

Și un ultim popas, la sfat cu babele și contemplând Sfinxul. Sus pe platoul Bucegilor unde între cer și pământ nu-i decât omul, nimic nu-i mai sus.

Acolo te poți fixa bine cu tălpile în stâncă și te înalți, te întinzi mult, mult până la cer. E aproape!

Și câteva efemere și vesele pete țopăitoare de culoare.

Cu drag

 

 

Banda lui Moebius

Am lipsit o lună de zile, din Bucureşti, din ţară şi de pe "lungimile de undă" cunoscute. Am fost într-o expediţie spirituală. M-am integrat într-o altă lume fizică şi psihică, o lume de vibraţii, senzaţii, forme şi culori complet diferite de cele familiare.
Am pornit călătoria ca purtată de o bandă a lui Moebius. Zic asta pentru că am senzaţia că am revenit în acelaşi punct, acelaşi plan, al vieţii mele aici şi acum, făcând între timp cunoştinţă cu spaţiul.
Nu voi povesti aici experienţele acestui timp, nu şi-ar găsi locul în acest tărâm, al tuturor şi al nimănui.
Cine citeşte aceste rânduri s-ar putea întreba: "Şi atunci de ce mai spui despre asta? Ca ce chestie?".
Spun pentru cei ce parcurg experienţa cancerului - că e bine să avem experienţe spirituale autentice şi nu doar trăiri religioase. Spun pentru cei ce caută să ajungă mai aproape de ei înşişi- că adesea este nevoie să facă doar un pas. Foarte aproape se contopeşte cu foarte departe, important este să nu le traduci în gânduri, ce pot deveni tentaculele Medusei.
Să-şi asculte inima şi să pornească fără a se gândi la nimic altceva decât la puţinele lucruri practice ale călătoriei.
Eu, din fericire, am avut susţinerea necondiţionată a celor foarte puţini şi foarte apropiaţi care au ştiut de călătoria mea şi care astfel m-au făcut să le simt o dată în plus dragostea.
Iar ceea ce am învăţat acolo sunt lucruri atât de simple, firescul fiinţei, al adevărurilor de care ne împiedicăm în fiecare zi, dar trecem mai departe, rătăcind.
Cum de auzim de atâtea ori vorbe ce doar la un moment dat prind viaţă?