Am trecut de a 5-a chimio. 5 din 8 Începe numărătoarea inversă - 3, 2,1... şi gata ce-i mai greu.
Sunt într- un moment de acalmie şi relativă vioiciune şi Politeţea mă ia de mână şi mă aduce în faţa computerului.
Să mulţumesc şi să cer scuze. Să mulţumesc pentru toate mesajele prietenilor, apropiaţilor şi necunoscuţilor. Îmi fac tare bine, dar uneori nu am putere să răspund decât cu un gând bun. Alteori răspund rar sau mai lent, cum mi-e ritmul acum.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate cele ce-mi trimite prin voi, şi vouă, fiecăruia în parte.
Totul acum îmi trezeşte o mare dragoste de viaţă şi o percepţie nouă asupra relaţiei dintre semeni.
O Clipă rămâi, că esţi atât de frumoasă!
Cu drag
Mă bucur f. mult că eşti bine, dragă Cristina.
RăspundețiȘtergereAceastă dragoste de viaţă din păcate se trezeşte în f. puţini din noi şi de obicei după experienţe limită. Este sugestivă psihologia condamnatului la moarte, ulterior graţiat, din Idiotul lui Dostoievski. El spunea că cele cinci minute care au trecut între pronunţarea sentinţei şi graţiere îi părură de o bogăţie imensă. Îa acest interval se întreba: “Dar dacă ar fi să nu mor? Dacă ar fi să mă întorc la viaţă — ce infinit! Şi mi-ar aparţine în întregime! Aş transforma atunci orice clipită într-un secol, n-aş pierde nici una măcar, aş drămui cu zgîrcenie fiecare minut, pentru a nu irosi nimic zadarnic!”
Îmi place f. mult cum scrii (şi cum pictezi)şi urmăresc perioadic blogul tău (de la serviciu pt. că acasă nu am f. mult timp cu cei trei copii).
Dumnezeu să te ajute să treci uşor peste cele 3 şedinţe.
Te îmbrăţişez.
Bianca
Mulţumesc din tot sufletul,
RăspundețiȘtergereIţi doresc mult bine şi ţie şi celor trei năzdrăvani.
Cu drag