Spune NU cancerului

Titlul complet: Spune nu cancerului. Ghid de prevenire şi luptă împotriva cancerului,
Autori:            Patrick Holford şi Liz Efiong
Apariţie :        Editura Litera Internaţional, 2011, 538 pagini

Citez avertismentul de început: "Dacă ai fost diagnosticat cu cancer, nu ar trebui să urmezi o strategie nutriţională de durată din proprie iniţiativă. Cancerul este o boală complexă ce pune viaţa în pericol şi solicită un tratament medical profesionist. Unele remedii alternative ar putea chiar să agraveze cancerul."
Patrick Holford este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în nutriţie, autor a 30 de cărţi, a fondat în 1984, la Londra, Institute for Optimum Nutrition. Este susţinător al ideii că există o legătură strânsă între stilul nostru de viaţă, alimentaţie şi riscul de a ne îmbolnăvi.
Cartea este doldora de informaţii şi recomandări practice extrem de utile şi celor sănătoşi.
E adevărat că atunci când eşti sănătos nu prea-ţi vine să citeşti o carte cu titlul ăsta, parcă ai căuta-o cu lumânarea.
Pentru că spune din start că este un subiect complicat, conţine multe: explică factorii ce determină celulele normale să devină canceroase apoi să se multiplice (oxidanţii, hormonii, stil toxic...), factorii de risc, detaliază cum funcţionează sistemul imunitar, aspecte psiho-emoţionale, cum să eviţi să apară sau cum să nu recidiveze cancerul, prezintă o serie de alimente şi caracteristicile lor, încărcătură glicemică, unităţile ORAC (capacitatea de absorbţie a radicalilor liberi de oxigen) etc.
Am putea crede că asta ştie cam tot omul, dar ştie aşa cum se pricepe la fotbal, la politică şi la atâtea altele. Pentru cine vrea să aibă informaţii pertinente e bună cartea.
Mie cartea asta mi-a răspuns la o întrebare venită "din adâncuri". Fac o paranteză pentru cei ce nu ştiu din propria experienţă şi cărora le urez să nu o aibe niciodată.
Atunci când cineva află că are cancer, clar şi sigur, nu că-i posibil, explodează din adâncurile minţii o întrebare. Care-i urlă-n cap zile în şir şi acoperă aproape orice altceva. Se pare că cel mai adesea întrebările sunt "De ce mie?", "De ce tocmai eu?".
La mine a fost "Dar ce-am făcut?". Poate pentru că de mică ştiam că după faptă şi răsplată.
Ei, cartea asta m-a lămurit. Acum ştiu. Le-aş putea numi multe şi mărunte dar care s-au adunat.
Nu voi mai da prilejul cancerului să muşte din mine altă dată.

Şi două tablouri noi, să fie grădină!

Terapia Gerson, eu şi cancerul

Terapia Gerson e o cale eminamente alternativă tratamentului clasic - operaţie, chimioterapie, radioterapie.
Probabil aş fi ales-o, dacă aş fi avut de ales. Adică dacă atunci când mi s-a descoperit tumora şi mi s-a spus "Programaţi-vă imediat la operaţie, nu mai e de stat, nu e cazul de biopsie, lucrurile sunt clare." mi s-ar fi spus şi "Aveţi posibilitatea de a începe imediat un tratament Gerson la Clinica.....".
Nu mi s-a dat nici o alternativă, iar eu cred în profesionişti.
Odată cancerul declanşat nu recomand nimănui să se trateze cu terapii alternative, după cărţi sau după experienţa altora. Când e vorba de prevenire, este altă poveste.
Mă documentez pentru a înţelege, pentru a include în modul meu de viaţă elemente ce-mi ajută corpul să se însănătoşească, să aflu ce-mi poate fi fundamental folositor.
Trebuie să acceptam că, în ceea ce priveşte tratarea cancerului, ne aflăm într-un ev mediu medical şi astea sunt practicile actuale -operaţie, chimioterapie, radioterapie.
Să avem incredere!

Terapia Gerson

Titlul complet:  Terapia Gerson pentru vindecarea cancerului şi a altor afecţiuni cronice
Autori:             Charlotte Gerson şi Beata Bishop
Aparitie:          Lifestyle 2011, 516 pagini

Încep cu această terapie "clasică", e prima citită, eram încă în spital.
Modul de vindecare ce-i poartă numele a fost iniţiat de medicul Max Gerson, ce a practicat în Gernaia, la Viena şi la New York până în 1959. La moartea sa, fiica Charlotte Gerson, i-a preluat munca şi a dus-o mai departe. Astăzi terapia este aplicată în clinica Gerson din Mexic, există terapeuţi formaţi şi în Ungaria şi Marea Britanie.
Trebuie să precizez că-i o terapie complexă, de realizat sub control şi cu ajutor medical, mai ales dacă este făcută cu rol curativ. Şi în carte ni se spune că această terapie "este un instrument fin, de mare precizie fiecare componentă jucând un rol important. Trebuie aplicată în integralitate fără a se omite nici cel mai mic detaliu".
Ca principiu de funcţionare terapia reface "terenul" care ulterior devine capabil să se vindece.
Sau să nu se îmbolnăvească.
Dr. Gerson incriminează Toxicitatea şi Carenţele ca duşmani ce ne-au băgat în boală, la propriu. Ni-i şi prezintă pe larg, îi cunoaştem dealtfel- pesticide, aditivi alimentari, cosmetice, câmpuri electromagnetice şi stres.
Dacă duşmanii ne-au răpus să căutăm prieteni să ne ajute să ne revenim, logic!
Dr. Gerson ni-i dă pe Hiperalimentaţie şi Detoxifiere.
Asta înseamnă că prin consumul exclusiv de salate, sucuri de legume şi fructe, unele cereale şi supă de legume cel ce se trateză îngurgitează cantităţi impresionante de substanţe hrănitoare. Mesele încep cu porţii imense de salate crude şi sfârşesc cu fructe crude, iar raţia zilnică de suc proaspăt este de 13 pahare.
Sucurile se obţin prin presare şi nu centrifugal iar fructele şi legumele trebuiesc cultivate organic, condiţii care pe mine mă depăşesc aşa că m-au lăsat în afara jocului.
Dintre alimentele gătite cel mai popular fel este Supa Hipocrate, foarte bună şi uşor de făcut, vă asigur!
Chiar doctorul spune că alimentele gătite reprezintă 1,5kg iar cele crude, sub formă de suc, 8,5kg. Pe zi!
Domnul Detoxifiere se bazează pe clisme cu cafea şi suplimente nutritive -unele din cele enumerate nu se găsesc la noi.
Tratamentul este evident destinat celor ce nu-şi tratează cancerul prin operaţie, chimio, radio dar există şi un capitol pentru adaptarea terapiei în astfel de cazuri.
Din terapie lipsesc aspecte psihologice ale vindecării. Ni se spune că psiho-oncologia a luat fiinţă abia la începutul anilor 60.
Thomas Jefferson a spus că "Preţul libertăţii este vigilenţa eternă".
Dr. Gerson ne spune că sănătatea are acelaşi preţ.

Cocktail cu efect întârziat

Joia trecută, dimineaţa, la vreo 20 de ore de la chimio, aveam senzaţia că situaţia e bună. Şi scriam asta. Greaţa era sub control, reuşisem să nu vomit, încă puţină concentrare, câteva ore, şi păşeam peste perioada cea mai critică.
Aşa-mi spunea experenţa de până atunci.
Dar avea să fie altfel. A 5-a rundă mă arunca în ring şi începeam să încasez pumni şi lovituri în rafale.
N-am ştiut niciodată cum după o directă de-i zboară capul, i se rotesc ochii ca zarurile şi ţâsneşte transpiraţia ca dintr-o stropitoare, boxerul mai ţopăie. Sau, de cade buimac, revine în cîteva clipe ca întors cu cheiţa, cu creierul pilaf, gata să o încaseze din nou.
Ei, acum am aflat!
Că asta mi s-a întâplat şi mie de joi încoace. Nu înţelegeam de unde vine, cum mă pocneşte, dar mă arunca într-o stare de dureroasă semiconştienţă. O letargie ciudată, sufocare, somn uneori. Mi-am redus mişcările la minimum. Câţiva paşi mă făceau să-mi aduc aminte pe viu de puţina anatomie învăţată pentru desen. Respiraţia era dificilă, parca aveam plămânii de tablă, ca şi întreg sistemul digestiv, căldura şi frisoanele alternau. Toată carnea durea, parcă desprinsă de pe oase ca la rasoalele de porc fierte mult pentru piftie. O masa amorfă şi dureroasă.
Auzeam galeria, susţinătorii, nu înţelegeam nimic.
Nu suportam nici computerul nici televizorul. Mi se spunea ca trebuie să mănânc. Am alimentat instalaţia de tablă fără a simţi vreun gust, doar arsură. Corpul unui manechin din laboratorul de biologie este mai prietenos decât al meu.
Erau câteva ore, dimineaţa, în care credeam că am să-mi revin, puteam citi şi uneori picta. Apoi primeam căte o directă în figură de nu mai ştiam nimic, habar n-am de unde aterizau.
Mă mişc încă foarte încet. Unii se uită straniu la mine, ca la un spectru. Parcă-s dintr-o altă realitate ce nu converge cu a lor.
Azi parcă am auzit gongul.
Se pare că runda 5 s-a încheiat.
N-am cîştigat eu, dar, cine ştie. Am două săptămâni să-mi vindec rănile.

Politeţe uitată

Am trecut de a 5-a chimio. 5 din 8 Începe numărătoarea inversă - 3, 2,1... şi gata ce-i mai greu.
Sunt într- un moment de acalmie şi relativă vioiciune şi Politeţea mă ia de mână şi mă aduce în faţa computerului.
Să mulţumesc şi să cer scuze. Să  mulţumesc  pentru toate mesajele prietenilor, apropiaţilor şi necunoscuţilor. Îmi fac tare bine, dar uneori nu am putere să răspund decât cu un gând bun. Alteori răspund rar sau mai lent, cum mi-e ritmul acum.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate cele ce-mi trimite prin voi, şi vouă, fiecăruia în parte.
Totul acum îmi trezeşte o mare dragoste de viaţă şi o percepţie nouă asupra relaţiei dintre semeni.
O Clipă rămâi, că esţi atât de frumoasă!
Cu drag

Camioane de cărţi

Există tone, camioane de cărţi despre sănătate. Cum să fim, cum să rămânem, cum să o recâştigăm, cum să o recunoaştem, cum să n-o pierdem, cum să eliminăm boli de care ştim şi primim bonus eliminarea şi a unora de care nu ştim, şi câte şi mai câte. Din februarie încoace m-am căpătuit şi eu cu aproape un metru cub de cărţi de genul ăsta.
Nu exagerez.
Pe aproape 80% le-am citit.
Multe s-au dovedit a avea informaţii valoroase fie prin cazuistica prezentată, fie prin acurateţea abordării subiectului, prin concizie şi claritate sau doar prin impactul avut asupra mea. Prin ce-am învăţat, aflat, ce au catalizat în mine.
Altele m-au lăsat indiferentă. Nu le-aş fi citit dacă nu simţeam în ceafă suflarea fierbinte a cancerului. Indiferentă pentru că nu le găsesc aplicabile în contextul actual. Persoană diagnosticată cu cancer, în Romania (hai să zic în Europa), la inceputul mileniului 3.
Am rămas însă convinsă că, odată cancerul declanşat în mod virulent, nu există tratament alternativ ci doar complementar. Vorbesc aici de persoane absolut comune, medii, ca mine, ne luându-le în calcul pe cele ce dispun de o putere mentală superioară - concentrare, vizualizare, proiecţie, voinţă - sau alte capacităţi considerate paranormale.
Tot ce aflu mă ajută să-mi asum calea în cunoştinţă de cauză. Îmi dă libertatea opţiunii şi asta mă face puternică.
Indiferent de condiţii, multe dintre cărţile de care spuneam sunt în mod real folositoare.
Deschid astfel o serie de prezentări de cărţi despre boli cu- sau incurabile, despre sănătatea corpului, minţii sufletului, despre tehnici, starea de bine şi împăcare cu sine.
Toate vor purta eticheta "carte-sănătate".
Să fie de folos!

Totul roz

Nu-i totul roz! Starea generală e de oboseală, durere, epuizare şi gol. Totuşi pot spune ca mă simt "la manşă". Sunt în aer, cu viaţa mea. Exact asta este senzaţia. Reperele sunt relative, într-o clipă poate fi totul cu susul în jos. Mai ales psihic. Noroc că mă redresez aproape instantaneu. Este o pojghiţă imperceptibilă între starea de echilibru, optimism şi abis. Totuşi zbor şi asta-mi dă încredere. Aproape înţeleg că orice este posibil, cu aceeaşi probabilitate.
Să revin cu picioarele pe pământ.
Oboseala mă apasă şi acum. Am şi perioade în care mă simt vioaie, pentru câteva ore.
N-am mai scris de-o săptămână. Timpul a trecut val-vârtej. Sau poate doar eu am alte ritmuri acum.
Vineri am depus dosarul la Casa de asigurări sănatate pentru tratamentul cu herceptin. Am căutat detalii, m-am interesat la persoane care sunt în tratament. Mi s-a spus ca dosarul va intra la comisie la sfârşitul lunii. Voi vorbi despre asta atunci, după aprobare. Deocamdată pot lansa opinii eronate.
Ieri, marţi, m-am întânit cu colegii. Mulţi, dragi.
Încep să simt oamenii altfel, mă relaţionez altfel. Experienţa asta schimbă "unghiurile" şi "distanţele". Transformarea a început. O aşteptam.
Drumul Damascului.