joi, 12 iulie 2012

A 6-a chimio

"Spre-amiaza vieţii noastre muritoare ajuns într-o pădure-ntunecoasă, mă rătăcii, pierzând dreapta cărare."

Sunt atât de sleită, am mai trecut odată prin infern. O forţă mă lua şi mă coboara într-un adânc negru şi strâmt . Durerea. Cobor că aşa mi-e drumul, să străbat pădurea. Mă-mpinge, mă strânge să intru într-un puţ fără sfârşit. Cu cât cobor, treaptă cu treaptă sau mă-nvârt uşor în cercuri, apăsarea-i tot mai grea. Las în urmă amintirea luminii, mintea îşi pierde logica, pierd şi cuvintele, durerii nu mai ştiu să-i dau un nume, nici măcar nu vegetez, totul mă arde.
Mă strâng într-un punct negru. Mă zbat într-o capcană în care nimic n-are formă, totu-i durere, totu-i apăsare ce vine în valuri. Din când în când cad în somn. Câţiva paşi sunt un efort imens. Nu pot nici măcar citi. Am amintirea clipei în care întrebam: De ce-i aşa grea chimioterapia? Ce fel de durere e? Trec zile, aflu asta.
Parcă a stat timpul. Un ultim gând: transformarea nu mai e posibilă. Rămân aici.
Au trecut opt zile. Mă trezesc aruncată ca un naufragiat pe-o plajă pustie, necunoscută.
Simt. Simt nisipul cald, raze de lumină. Sunt atât de sleită. Am să dorm.

7 comentarii:

  1. Stiind, pe propria-mi piele, ce-nseamna sa treci prin asa ceva, am admirat si m-a bucurat modul in care v-ati raportat la boala. As zice, incercand sa ies din postura de spectator-suporter, ca trebuie sa recititi/recitati motto-ul pe care l-ati ales sa va defineasca blogul. Ca pe o mantra. Am vrut, in cateva randuri, sa mai fac gestul de a comenta, sa-mi exprim bucuria descoperirii unui frumos si curajos mod de traire a intamplarilor. Am ezitat pana acum avand senzatia ca as pasi pe un domeniu ce tine de intimitate. Postarea dumneavoastra de ieri dupa-amiaza, cu-al sau citat din Divina Comedie, m-a tulburat. Am simtit nevoia sa comunic prezenta mea (a noastra) in tribune si sa strig, sa strig tare: Hai Cristina!
    Petre

    RăspundețiȘtergere
  2. Va urez din inima insanatosire grabnica. Cred insa ca drumul pe care ati apucat (chimioterapia) pentru vindecarea problemelor dvs. de sanatate este un drum gresit. Cel mult o sa va mai prelungeasca cu citeva luni/ani speranta de viata insa nu cred ca se poate obtine VINDECAREA folosind o substanta daunatoare sanatatii.

    Am gasit pe internet (youtube) filmulete care sustin ca Lamaile si Bicarbonatul de sodiu pot vindeca cancerul. Se pare ca exista o similitudine foarte mare intre Candida si cancer.

    O alta modalitate interesanta este cea descoperita de catre Rick Simson care a folosit ulei de canabis pentru a-si rezolva propria lui problema de sanatate, cancer de piele, dupa care a folosit aceeasi metoda pentru a vindeca si alti pacienti cu cancer in faze terminale. Printre altele a tratat un pacient care mai avea speranta de viata 2 luni.

    http://www.youtube.com/watch?v=aGjC4HReFL0

    Pina si "vedetele" se pare ca apeleaza mai nou la aceasta metoda de vindecare in detrimentul chimioterapiei.

    CNN - Tommy Chong Fighting Prostate Cancer With "Rick Simpson's Cannabis Oil" http://www.youtube.com/watch?v=LA6LLkD5KZA

    Nu stiu care este legislatia in romania referitoare la subiect insa exista tari in europa (spania, olanda) si SUA (California) unde folosirea canabisului in scopuri medicinale este perfect legala.

    Dumnezeu sa va dea Intelepciune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua stimate/stimata domn/doamna,
      imi permit sa intervin pentru ca sunt "la capatul" comentariilor de la aceasta postare. As vrea sa va intreb daca aveti experienta a ceea ce traieste/simte un om caruia i se comunica un diagnostic atat de sever. Pentru ca mi se pare ca gresiti, gresiti prin tonul atat de categoric si sentimentul pe care il exprimati, acela ca nu exista decat o cale. Imi mai permit sa spun ca formularea unor idei de la inceputul textului dumneavoastra este cel putin inabila.
      Nu as vrea sa transformam acest blog intr-un loc de disputa. Sa o lasam pe autoare sa se concentreze, in liniste, pe telul sau suprem.
      Sa auzim de bine,
      Petre

      Ștergere
    2. Acum îmi pare bine că nu am răspuns postării anonime când am citit-o, ieri seară. Am amânat din cauza febrei.
      Mă bucură că a intervenit altcineva, cu ale cărui idei sunt total de acord, probabil experienţa e fundamentul.
      Cine are cancer ştie că e o chestiune foarte, foarte, foarte serioasă şi trece printr-o serie de experienţe, a căror complexitate sper să o pot cuprinde, măcar parţial, în postările mele. Plus că, în mod aproape automat îşi schimbă alimentaţia, renunţă la obiceiurile nocive, se documentează mult şi capătă un alt mod de percepere a propriului corp, a relaţiilor cu ceilalţi, a valorilor vieţii.
      În condiţiile astea filmuleţele de pe youtube, rămân, aşa cum sunt dealtfel, simple chestii distractive.
      Şi am un milion de argumente pentru asta.

      Ștergere
  3. Sa va dea Dumnezeu puterea de a iesi - inca o data, si inca o data, si inca o data, pana ce razbiti de tot - din haul in care mai popositi din cand in cand!

    Eu ma asez in galerie alaturi de Petre si strig la fel de tare ca el: Hai Cristina!

    Cu mult drag, aceeasi Ioana

    RăspundețiȘtergere