Punct şi un nou început

Doctorul are încă o bilă albă. Pentru atitudine, atenţie, faptul că ascultă, analizează, comunică, e flexibil. Toate astea îmi dau încredere şi îmi sporesc determinarea de a mă vindeca.
A decis să încep tratamentul cu herceptin. A venit şi aprobarea, ieri a fost prima şedinţă.
E un nou început, de acum se vor estompa lent toate relele, urmele. Toată conjunctura m-a făcut să ţopăi de bucurie, cam ca un câine şchiop, deocamdată. Un câine atent la vorbele stăpânului care-i spune că nu-i va mai face injecţii şi nici nu-l va mai îndopa cu buline amare dacă nu mai bagă botul în toate rahaturile. Şi se gudură şi-l priveşte recunoscător, cum numai un câine ştie, şi latră vesel încercând să spună că nu va mai mânca rahat.
Sunt un muritor, nicicând mai conştient de propria-i condiţie. Pornit într-o expediţie riscantă, în care apelează la o călăuză care ştie drumul. Acum îşi simte călăuza tovarăş. Şi-i mulţumeşte pentru asta.
Sunt şi un spirit copleşit de intuiţia măreţiei lucrării Domnului. Lucrare ce se săvârşeşte prin oameni.
Aşa că:
N-am să mai mănânc rahat.
Am să continui drumul mai departe.
Am să caut să descopăr în toate armonia şi măreţia acestei lumi.
Şi revin iar la starea ce-o descriam în Vivat Cyberspace!, că existenţa e un caleidoscop fascinant iar lumea, în ansamblul ei, o minunăţie.
Mai adaug că suferinţa este rezultatul acceptării unor ochelari de cal.

Secretele autovindecării

După infernul celei de a şasea chimio au mai urmat câteva zile neplăcute şi confuze; febră, oboseală continuă, afte, arsuri şi alte sâcâieli. Am trecut cu bine consultându-mi medicul. Aşa că aseară îmi revenisem în sfârşit şi am pictat iar azi dimineaţă am reuşit să fac o plimbare pe deal şi să culeg sunătoare.

În plus, ziua de azi mi-a mai adus câteva mici motive ca să-mi zboare gândul la afirmaţia oarecum şocantă a dr. Maosheng Ni care spune în cartea sa Secretele autovindecării: "Cancerul vă schimbă viaţa, în bine!".
Subtitul cărţii este: Sute de remedii naturiste inspirate din înţelepciunea orietală. Cele 650 de pagini cuprind remedii pentru vreo 70 de boli obişnuite dar şi principii ale medicinii integrative, proprietăţi terapeutice ale plantelor, presopunctură, puterea vindecătoare a unei alimentaţii sănătoase, de ce echilibrul emoţional, stimularea intelectuală şi aspectele spirituale sunt esenţiale.
Un mic capitol este dedicat utilizării medicinii integrative în tratarea cancerului. Dr. Maosheng are experienţă clinică legată de cancer într-un spital din China şi a practicat apoi în SUA, după 1980. Printr-o bună colaborare cu medici oncologi a reuşit să îmbunatăţească evident calitatea vieţii pacienţilor în tratament chimio şi radio cu acupunctură, ciuperci terapeutice şi alte suplimente alimentare, regim alimentar, exerciţii de meditaţie, tai chi şi qi gong.
Prin ceea ce afirmă ne convinge că atunci când pacienţii sunt angrenaţi în propria lor vindecare, în mod paradoxal, cancerul le dă putere pentru schimbări esenţiale în viaţă. Schimbări pozitive pe care nu reuşiseră să le facă până atunci, din varii motive.

A 6-a chimio

"Spre-amiaza vieţii noastre muritoare ajuns într-o pădure-ntunecoasă, mă rătăcii, pierzând dreapta cărare."

Sunt atât de sleită, am mai trecut odată prin infern. O forţă mă lua şi mă coboara într-un adânc negru şi strâmt . Durerea. Cobor că aşa mi-e drumul, să străbat pădurea. Mă-mpinge, mă strânge să intru într-un puţ fără sfârşit. Cu cât cobor, treaptă cu treaptă sau mă-nvârt uşor în cercuri, apăsarea-i tot mai grea. Las în urmă amintirea luminii, mintea îşi pierde logica, pierd şi cuvintele, durerii nu mai ştiu să-i dau un nume, nici măcar nu vegetez, totul mă arde.

Mă strâng într-un punct negru. Mă zbat într-o capcană în care nimic n-are formă, totu-i durere, totu-i apăsare ce vine în valuri. Din când în când cad în somn. Câţiva paşi sunt un efort imens. Nu pot nici măcar citi. Am amintirea clipei în care întrebam: De ce-i aşa grea chimioterapia? Ce fel de durere e? Trec zile, aflu asta.

Parcă a stat timpul. Un ultim gând: transformarea nu mai e posibilă. Rămân aici.

Au trecut opt zile. Mă trezesc aruncată ca un naufragiat pe-o plajă pustie, necunoscută.

Simt. Simt nisipul cald, raze de lumină. Sunt atât de sleită. Am să dorm.

Mică superstiţie

Am scăpat de chimio, acum câteva ore, mi-e bine, încă. Aşa că furişez aici o mică superstiţie.
Încă de la începutul poveştii ăsteia cei apropiaţi - familie, prieteni, colegi, doctori; şi mă gândesc aici la cele trei graţii de care vă povesteam în primele postări - mulţi, mulţi, parcă se vorbiseră şi mi le tot dădeau exemple pe Corina Drăgotescu şi Kylie Minogue.
Îmi vorbeau de ele de parcă ar fi fost prietenele mele din copilarie!
Cum au trecut ele victorioase de cancer!
Cum au suportat ele tratamentele şi căderea părului şi îşi purtau chelia cu naturaleţe!
Aşa că mă înscriu şi eu în gaşcă şi vă trimit un zâmbet şi un gând bun!

Gânduri şi cărţi - Breuss şi David Servan-Schreiber

Totul-i fierbinte. Şi vremea şi vremurile clocotesc. Ezit să evadez din fierbinţeala minţii mele, ce arde la ideea că mâine iar e o zi de chimio, ca să nu intru în fierberea politică ce curge pe toate canalele media.
În plin Kafka aflu că azi ar fi fost ziua lui, de-ar fi trăit 129 ani şi nu doar 41. Mă fascinează, şi-i căutam urmele prin Praga, acum vreun an jumătate. E pe lista celor ce-aş vrea să-i întâlnesc de-aş călători vreodată-n timp.
Şi-n mintea mea se face linişte. Şi deja mi-e mai bine. Sunt într-o lume ceva mai firească decât cea din Castelul în care nu-s aşa de dependentă şi neputincioasă cum aş fi în Procesul sau în Colonia penitenciară şi nici n-am să mă trezesc mâine o gânganie. Anxietatea şi tensiunea trăirilor lui e ca un vaccin. Şi de la el ştiu că aşteptarea anulează liberatea.
Mă detaşez de aşteptarea zilei de mâine şi încerc să prezint alte două cărţi.

Rudolf Breuss - Cancer, leucemie - modalităţi de tratare a cancerului, a leucemiei şi a altor boli aparent incurabile.

Breuss nu a fost medic. A studiat iridiologia şi merge pe metode naturale şi intense - "tumoarea trebuie slăbită prin post". Terapia constă în consumul de suc de legume şi ceaiuri timp de 42 de zile. Sucul, maxim 500 gr pe zi, este un amestec de sfeclă, morcovi, ţelină, cartofi şi ridiche chinezească. Ceaiurile sunt deasemenea un amestec. Mai dă şi alte recomandări şi condiţii precum şi un program zilnic. Prezintă o cazuistică impresionantă şi spune că până în 1990, după metoda lui au fost vindecaţi 45 000 de bolnavi cu diferite afecţiuni aparent incurabile. Metoda este clar prezentată. Spune că se adresează mai ales celor ce nu au făcut operaţie, chimio şi radio. Pentru unele afecţiuni, ca şi pentru regenerarea întregului organism, recomandă doar 21 de zile pentru postul cu sucuri şi ceai.
Îmi place pentru că ideile sale forţă sunt:
- trebuie să ai voinţă pentru a te face bine;
- trebuie să înţelegi boala;
- trebuie să nu te temi de ea.
Despre terapie nu pot spune nimic pentru că n-am expermentat-o.

Dr. David Servan-Schreiber - Anticancer - învinge prin mijloace naturale.

Asta pentru mine este o carte de suflet. Este experienţa de viaţă a unui medic, doctor în medicină, co-fondator al Centrului pentru Medicină integrativă al Universităţii din Pittsburg. A făcut cancer, s-a tratat, cancerul a dat înapoi, mai târziu a recidivat şi l-a făcut să-şi pună întrebări, să caute soluţii pentru a-şi ajuta corpul să se apere. Începe cu o poveste de viaţă, propria poveste, vorbeşte despre şansele de scăpare (conform statisticilor), despre pericol şi ocazie, despre puncte slabe şi transmiterea veştilor rele, despre mediu şi lecţiile unei recidive, despre starea de spirit anticancer, dezamorsarea fricii şi tratamentele prin care a trecut. Şi viaţa lui în tot acest timp, mai bine de 15 ani de zile. Şi nu în ultimul rând despre propriul corp, ca factor anticancerigen şi despre a învăţa cum să te schimbi.
Experienţa lui este extrem de umană.
Am s-o mai citesc odată.

Gând de duminică

Îndemn ce mi-a luminat sufletul ca o rugăciune, îl dăruiesc mai departe.

Ascultă, priveşte şi taci!
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti,
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Fragment din poezia lui Ion Minulescu, A XI poruncă