Pentru cine scriu?

Ce-i blogul ăsta? Ce-i HER2? Pentru cine scriu, de ce?

Jurnalul unei etape. Pentru mine un timp bulversat şi bulversant. Întâlnirea cu cancerul m-a şocat, mi-a răsturnat linia orizontului. M-a obligat să fac cunoştintă cu o parte din mine, să recunosc că nu ştiu aproape nimic, că înţeleg şi mai puţin. Nu am trăit alături de nimeni o astfel de perioadă, nici din familie, nici prieteni. Cunosc victorioşi, am auzit de învinşi.
M-am simţit aruncată brusc în toiul unei lupte, totul vâjâia în jurul meu. Câmp de război ale cărui reguli nu le ştiu. Obligată să rezist, să învăţ din mers. Asta nu pare prea greu, dar acum e, ca-n poveşti, pe viaţă şi pe moarte.
Şi, de la început, inexplicabil, am simţit că trebuie să am şi experienţa asta. Ca o împăcare.

HER2 sunt nişte receptori aflaţi pe suprafaţa celulelor tumorale, se evidenţiază la biopsie. Unele celule au un număr mai mare de receptori decât normal şi se numesc celule HER2 pozitive. Studiile de specialitate arată că una din cinci femei cu cancer de sân este HER2 pozitivă. Un cancer HER2 pozitiv se dezvoltă mai repede, este vorba despre o formă agresivă. Specialiştii spun că prezintă un risc mai ridicat de metastaze cerebrale şi deces.

Din fericire există tratament.

Herceptin este o terapie adjuvantă pentru pacientele cu cancer de sân HER2 pozitiv, în stadiu incipient. Se administrează după intervenţia chirurgicala şi chimioterapie. "Studiul pentru punerea pe piaţă a Herceptin a demonstrat că folosirea noului medicament după chimioterapia standard reduce riscul reapariţiei cancerului cu 46%, faţă de utilizarea doar a regimului de chimioterapie standard.”

HER2 pozitiv este şi cazul meu.

Scriu în primul rând pentru mine şi cele ca mine. Am simţit nevoia asta din primele zile după operaţie, când m-am aruncat pe internet să-mi "traduc" rezultatele analizelor, să aflu, să aflu, să aflu. M-a ajutat să-mi întregesc oarecum o imagine, să pot pune întrebări prietenelor medici, cumnatei farmaciste. Să înţeleg un limbaj, să fiu oarecum avizată. Eram tare, tare departe de domeniul ăsta, de tot amalgamul lui de trăiri şi stări. Am găsit multe informaţii, de la prospecte de medicamente şi interpretarea rezultatelor analizelor până la experienţe parţiale, adică oprite la un moment dat. Nu ştiu de ce. Un prieten, ce a trecut prin experienţa asta, povestindu-i nemulţumirea mea, mi-a spus că la un moment dat vrei să te detaşezi, am să înţeleg. Am simţit însă nevoia să citesc un story întreg, o poveste reală a modului de a trăi şi percepe viaţa în condiţiile acestui război aprig cu cancerul. Pentru că nu am găsit-o, o scriu eu, promit!

Scriu public, pe blog, şi pentru bărbaţii ce iubesc o femeie cu cancer la sân şi vor să înţeleagă cât mai bine ce i se întâmplă. Şi nu numai.