Am reînceput să pictez

Sunt între tratamentul 2 şi 3 de chimioterapie. Analizele le-am facut miercuri 25 aprilie, la 14 zile de la cea de-a doua şedinţă. Hematologie, toate valorile- leucocite, hematii, hemoglobina, hematocrit - sub limitele normale. Leucocitele chiar scazute dramatic. 2,4 iar intervalul de referinta este 4-10. Se explică şi pe hârtie starea de rău aproape permanentă.
Acum astept cu emoţie alte rezultate, azi am refăcut analizele.
Între timp am fost câteva zile la munte unde am mers cu picioarele goale prin rouă, m-am lăfăit pe iarba cu pisicile, am făcut exerciţii de respiratie, am grădinărit un pic, m-am bucurat de soare, de culori, de sunete de toate aromele primăverii, am rugat natura să mă înveţe ritmurile ei. Am şi dormit bine. M-am relaxat, m-am risipit peste dealuri şi văi. Atât de simplu.
Şi m-a bucurat tare ca am reînceput să pictez. De la operaţie, de mai bine de două luni nu facusem decât câteva schiţe şi niste icoane pe sticlă pe care le-am dăruit de Paşte.
Aşa că sunt semne bune că îmi revin.
Am emoţii, sau teamă, sau şi una şi alta.
De fapt mi-e cam frică.

Isus rugându-se în grădina Ghertsimani

Isus cu viţa de vie

Sfânta troiţă

"Eu sunt pâinea cea vie carele au coborât din cer"



Intrarea în biserica
icoane pe sticla pictate şi dăruite de Paşte



Pentru cine scriu?

Ce-i blogul ăsta? Ce-i HER2? Pentru cine scriu, de ce?

Jurnalul unei etape. Pentru mine un timp bulversat şi bulversant. Întâlnirea cu cancerul m-a şocat, mi-a răsturnat linia orizontului. M-a obligat să fac cunoştintă cu o parte din mine, să recunosc că nu ştiu aproape nimic, că înţeleg şi mai puţin. Nu am trăit alături de nimeni o astfel de perioadă, nici din familie, nici prieteni. Cunosc victorioşi, am auzit de învinşi.
M-am simţit aruncată brusc în toiul unei lupte, totul vâjâia în jurul meu. Câmp de război ale cărui reguli nu le ştiu. Obligată să rezist, să învăţ din mers. Asta nu pare prea greu, dar acum e, ca-n poveşti, pe viaţă şi pe moarte.
Şi, de la început, inexplicabil, am simţit că trebuie să am şi experienţa asta. Ca o împăcare.

HER2 sunt nişte receptori aflaţi pe suprafaţa celulelor tumorale, se evidenţiază la biopsie. Unele celule au un număr mai mare de receptori decât normal şi se numesc celule HER2 pozitive. Studiile de specialitate arată că una din cinci femei cu cancer de sân este HER2 pozitivă. Un cancer HER2 pozitiv se dezvoltă mai repede, este vorba despre o formă agresivă. Specialiştii spun că prezintă un risc mai ridicat de metastaze cerebrale şi deces.

Din fericire există tratament.

Herceptin este o terapie adjuvantă pentru pacientele cu cancer de sân HER2 pozitiv, în stadiu incipient. Se administrează după intervenţia chirurgicala şi chimioterapie. "Studiul pentru punerea pe piaţă a Herceptin a demonstrat că folosirea noului medicament după chimioterapia standard reduce riscul reapariţiei cancerului cu 46%, faţă de utilizarea doar a regimului de chimioterapie standard.”

HER2 pozitiv este şi cazul meu.

Scriu în primul rând pentru mine şi cele ca mine. Am simţit nevoia asta din primele zile după operaţie, când m-am aruncat pe internet să-mi "traduc" rezultatele analizelor, să aflu, să aflu, să aflu. M-a ajutat să-mi întregesc oarecum o imagine, să pot pune întrebări prietenelor medici, cumnatei farmaciste. Să înţeleg un limbaj, să fiu oarecum avizată. Eram tare, tare departe de domeniul ăsta, de tot amalgamul lui de trăiri şi stări. Am găsit multe informaţii, de la prospecte de medicamente şi interpretarea rezultatelor analizelor până la experienţe parţiale, adică oprite la un moment dat. Nu ştiu de ce. Un prieten, ce a trecut prin experienţa asta, povestindu-i nemulţumirea mea, mi-a spus că la un moment dat vrei să te detaşezi, am să înţeleg. Am simţit însă nevoia să citesc un story întreg, o poveste reală a modului de a trăi şi percepe viaţa în condiţiile acestui război aprig cu cancerul. Pentru că nu am găsit-o, o scriu eu, promit!

Scriu public, pe blog, şi pentru bărbaţii ce iubesc o femeie cu cancer la sân şi vor să înţeleagă cât mai bine ce i se întâmplă. Şi nu numai.

Pân' acu'

Doar o prezentare scurta, seaca, usor tehnica a ceea ce a fost pana acum.
Am sa revin sigur cu detalii, explicatii, ganduri, interpretari, senzatii, trairi, revelatii etc.

8 februarie 2012, ma prezint la Centrul medical Focus pentru o ecografie mamara cu elastografie bilaterala. Din vara 2011 simtisem ceva usor tare sub sanul stang, de nu stiam de-i la san sau pe coasta. Nu ma durea nimic, rar cateva junghiuri ca o tensiune intercostala. De prin noiembrie incepuse sa se contureze, sa se rotunjeasca. Au venit sarbatorile, iar luna ianuarie le-a tinut trena. A inceput februarie, in forta. Dr. Lungu Cornel, cel ce m-a examinat, a stabilit: nodul hipoecogen, cu zone transonice, imprecis delimitat, cu contur policiclic si cu semnal Doppler la periferie - nodul solid cu zone de necroza, diametrul maxim 2,1cm. La elastografie - tip V, UENO cu SR23 (nodul probabil malign, cu infiltare perinodulara). Mi-a spus raspicat: De urgenta la operatie! Din toata consultatia mi-a fost clar ca-i un profesionist in care pot avea toata increderea. I-am cerut sa-mi recomande un medic, sa ma orienteze, ca nu-i usor de primit o astfel de veste mai ales cand nu esti din domeniul medical.
A inceput vartejul.
10 februarie, intr-un Bucuresti blocat de zapezi cum nu mai vazusem, am ajuns la Centrul medical Donna. Dr. Claudia Teodorescu mi-a facut o ecografie si o mamografie. A aparut o opacitate de intensitate medie cu caractere suspecte localizata profund in santul submamar stang, intern, contururi usor lobulate, Cod BI-RADS:5 (modificari cu caractere sugestive pentru proces kariokinetic). Aceeasi recomandare - excizie chirurgicala, verificare histo-patologica.
13 februarie - cinci eprubete de sange si una de urina pentru 4 pagini de analize - biochimie, hematologie, hemostaza- coagulometrie-plasm, imunologie, marcari, urini
14 februarie, consultatie oncologica, sa ma pregateasca pentru ce urma sa vina.
15 februarie - Computer tomograf - torace+abdomen+pelvis nativ si cu SC IV - eram deja diagnosticata cu neoplasm - apare explicit si la CT - formatiune cu contur neregulat, moderat iodofila, profund prepectoral.
22 februarie - operatia - dr. Ovidiu Stefanescu, Spitalul Clinic de urgenta Agrippa Ionescu. Diagnostic Carcinom mamar stang. Sectorectomie, examen extemporaneu care confirma diagnosticul de carcinom. Operatia a decurs perfect, m-am trezit amazoana. O amazoana stangace e drept, dar pregatita de lupta.
28 februarie - iesirea din spital.
2 martie, apare buletinul de analiza - Carcinom mamar ductal invaziv G3, pT2N0, fara tumora reziduala, Ki-67=pozitiv, estrogen receptor pozitiv (95%), HER2 pozitiv+3, ganglioni liberi de tumora
7 martie - consultatie dr. Catalin Costovici, oncolog, incep tratamentul in 21 martie - 8 serii de chimioterapie, la 21 zile, apoi un an Herceptin, apoi tratament hormonal. Plan cu bataie lunga. Asta e varianta de lucru acum.
21 martie prima sedinta chimioterapie - Doxorubicin Ebewe si Endoxan. Mi-a fost foarte rau doua zile, imputit de rau, greu de descris, o voi face mai incolo. In a 18 zi a inceput sa-mi cada masiv parul. M-am tuns 1, un fel de sperietoare desenata de copii. Apar brusc stari de moleseala si oboseala dupa un minim efort. Din toata starea e clar ca nu pot merge la serviciu. Toti medicii mi-au recomandat sa elimin orice oboseala sau sursa de stres pentru ca rezultatele analizelor ma obliga la o maxima atentie.
11 aprilie a doua sedinta. Raul a fost si mai rau si mai lung. Acum a durat pana in noaptea Invierii, adica de miercuri dupa-amiaza pana dupa miezul noptii de sambata. De data asta in afara de voma, dureri in corp, moleseala si stare de confuzie, somn aiurea- ori cad beton ori nu dorm toata noaptea chiar daca iau melatonina sau Sedativ PC. Si altele, ard esofagul si stomacul, se plimba durerile in corp de la oase la sageti in rinichi.
Cam atat pân'acu. Ce-as vrea sa mai spun esta ca tehnica medicala actuala este foarte performanta si chiar trebuie sa ne "bagam in aparate" si sa lasam doctorii sa se uite la noi pana nu e cam tarziu.
Iar eu am un noroc de zile mari pentru ca in jurul mau a fost si este o echipa de medici mai tari ca-n filme si pe plan profesional si pe cel uman. In afara de cei deja mentionati, chiar mai aproape de sufletul meu sunt dr. Mariana Teodor si dr. Monica Pandrea. Ei ma ajuta sa-mi tin trupul in buna stare, mintea intreaga si sufletul increzator. Evident impreuna cu familia si prietenii mei, dar asta e o poveste pentru alta data.

Aflu

Aflu cum sa lucrez cu instrumentul asta, blogul. Incerc sa ma imprietenesc.
Azi e sarbatoare, o zi minunata, as pune cateva imagini.

17 martie 2012, eu dupa operatie, inainte de chimioterapie