sâmbătă, 10 decembrie 2016

De cand am început...

Postarea de astăzi este o poezie atribuită lui Charles Chaplin.

Traducerea am preluat-o din blogul www.ceruldinnoi.ro și aparține doamnei Viorica Juncan.

Trăiesc cu intensitate, de ceva vreme, multe din cele ce atât de simplu și adevărat sunt spuse în această poezie.

Cu altele abia mă familiarizez, mi le aduc cât mai aproape. Tot acest demers declanșează o nebănuită stare de fericire și împlinire interioară, fapt ce mă face să-mi permit să trec la feminin rândurile de mai jos.

Vi le dăruiesc, la rândul meu, cu toată dragostea!


De când am început sã mã iubesc pe mine însămi

De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,
am înţeles că în orice circumstanţã,
eram la locul potrivit, în momentul potrivit,
și totul se întâmplã exact la timpul potrivit.
Şi atunci am putut să devin calmă.
Astăzi numesc aceasta 
încredere în sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,
am aflat cã chinul şi suferinţa emoţională
nu erau decât semnale de avertizare
cã merg împotriva propriului meu adevãr.
Astăzi ştiu că aceasta este autenticitate.



De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,
am încetat să vreau o viaţă diferită
şi am început să văd că tot ceea ce mã înconjura
era o invitație la creşterea mea personală.
Astăzi numesc aceasta maturitate.

De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,
am înteles cât de ofensat poate fi cineva
din faptul de a forţa o persoană,
în singurul scop de a obţine ceea ce vreau eu,
ştiind bine că nu era momentul și cã nu era pregãtitã pentru aceasta,
chiar dacã aceastã persoanã eram eu.
Astăzi numesc aceasta respect..

De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,

am început să mă eliberez de tot ce nu este bun pentru sãnãtatea mea:
alimente, oameni, lucruri, situaţii, tot ceea ce mã trage în jos
și departe de mine.
La început am numit aceasta egoism sãnãtos.
Astăzi ştiu că aceasta este iubire de sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,
am încetat furtul din timpul meu
şi m-am oprit din a face planuri mari,
am abandonat mega-proiectele de viitor.
Astăzi, fac doar ceea ce îmi aduce bucurie și fericire,
lucruri pe care îmi place sã le fac și care îmi bucurã inima,
și le fac în felul meu şi în ritmul meu.
Astăzi numesc aceasta simplitate.

De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,
am încetat să caut să am întotdeauna dreptate
Și de atunci am greșit mai puțin.
Astăzi am descoperit cã aceasta este modestia.

De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,

Am încetat să trăiesc în trecut
şi să mă îngrijorez de viitor.
Astăzi, trăiesc în prezent,
acolo unde se petrece TOTUL.
Astăzi, trăiesc o singură zi odată.
Şi numesc aceasta 
împlinire.

De când am început sã mã iubesc pe mine însămi,

Am înţeles cum mintea mea putea să mă tulbure şi să mă îmbolnãveascã.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele,
ea devine un aliat foarte preţios!
Astãzi numesc aceastã conectare 
întelepciunea inimiiIMII.

Nu mai trebuie să ne fie fricã de dispute, de confruntãri
sau de orice alt fel de probleme cu noi înșine sau cu ceilalți.
Chiar și stelele se ciocnesc. Și din coliziunea lor
noi lumi se nasc...
Astãzi stiu cã Aceasta este Via
ţa.

Un comentariu:

  1. Mulltumesc,
    citind si recitind acest blog, impreuna cu cele spuse de comentatori, resimt acesta postare drept una ce mi se pare cel mai frumos cadou pe care-l pot(i) primi de Craciun.
    Multumesc, multumesc mult,
    PetreEugen

    RăspundețiȘtergere