duminică, 8 mai 2016

Hristos a inviat!

Suntem în mai, flori pretutindeni. 
Sunt patru ani de când am deschis blogul.
Sunt foarte bucuroasă.

9 comentarii:

  1. Adevărat a Inviat! Va doresc, așa cum îmi doresc și mie, cât mai mulți ani sănătoși, cu povesti frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat a Inviat, Cris! Sa ne bucuram de flori in frumoasa luna mai. Te imbratisez cu drag

    RăspundețiȘtergere
  3. Adevarat a inviat! Ma bucur ca ti-am gasit blogul. Sper ca peste 4 ani sa pot si eu spune ca sunt bucuroasa si ca am invins HER2.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarat a inviat! Ma bucur ca ti-am gasit blogul. Sper sa pot spune si eu peste 4 ani ca sunt bucuroasa ca am invins HER2.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Maria,
      Ne auzim peste 4 ani, si mai devreme daca vrei.
      Acum, dupa 4 ani de cand am aflat de HER2 sunt convinsa ca ~el/ea~ e doar un mesager. Nu il inving, iau aminte ce are sa-mi spuna si il las sa plece. Asa cum a aparut asa va si pleca, daca nu a facut-o deja.
      Te imbratisez cu mult drag.

      Ștergere
  5. Buna,Cristina!
    Sper sa pot spune si eu ca au trecut 4 ani...acum inca fac Herceptine pana in octombrie;iti multumesc pt blogul tau care m-a ajutat si am gasit raspunsuri aici la multe din intrebarile mele....Din pacate suport cam greu Herceptinul,poate coroborat cu efectele chimioterapiei care inca se mai resimt;tot 8 am facut si eu....Iti doresc multa sanatate! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, draga mea!
      Curaj si mie mi-a fost greu cu herceptinul si mult timp am resimtit efectele secundare, care se cumuleaza cu cele din chimio. Dar dincolo de asta se pare ca este foarte eficient. Vorbeste totul cu doctorul, spune-i tot ce te deranjeaza, tot ce simti. Eu asa am aflat multe, altfel cadeam usor in groapa cu melancolie si neputinta. Te imbratisez cu drag si, daca iti face placere, da-mi semn cand simti nevoia.

      Ștergere
    2. Da....din pacate si eu am tendinta de a cadea in groapa cu melancolie cand ma mai doare cate ceva;se simt calmul,seninatatea,optimismul in cuvintele tale....sper sa le dobandesc si eu si sa nu le mai pierd niciodata;doctorita mea e foarte ocupata,nu prea pot sa discut orice cu ea,desi e un om minunat si m-a ajutat foarte mult de la inceput...
      Cel mai greu imi este sa revin la o viata normala;sa ma gandesc ca herceptinul,tamoxifenul sau zoladexul sunt niste vitamine pe care trebuie sa le iau sa-mi fie si mai bine,atat...nu ,niste chimicale cu zeci de efecte adverse...e greu sa gasesti calea de mijloc in tot...
      Ma bucur ca am vorbit si am sa-ti mai scriu...multumesc,Cristina!(eu sunt Anca :))


      Ștergere
    3. Buna Anca, uite sti deja ca depresiile si melancolia sunt efectele secundare ale medicatiei, scrie pe orice prospect. Totul este sa nu uitam la momentul potrivit, sa nu le vedem ca ale noaste ci doar ca un efect secundar, ca o umbra a ceva ce face bine. Oricand crezi ca ca iti poate fi de folos sa vorbim imi poti scrie. Adresa mea de mail este cristina_turlea@yahoo.com. Vrand-nevrand traim aceeasi poveste, important este cum o percepem cum o folosim, daca o lasam sa fie povestea vietii noastre sau nu. Te imbratisez cu drag,

      Ștergere