Împăcare

A trebuit să mă împac pe mine cu mine.
Să refac din bucăți fotografii rupte demult,
să-mi chem amintirile toate doar ca să le las, în sfârșit,
să plece.
Să adun orice urmă, amprente ale mâinilor,
privirilor și gândurilor ce m-au atins,
apoi să le suflu ca pe-o păpădie.
Să fac un pas înainte, apoi încă unul
și să mă aflu, să mă regăsesc
în oglinda propriilor mei ochi.
Asta nu este o poezie.
Este o împăcare.