Dau căutare...

Dau căutare după "eu" şi mă găsesc în spusele Anei Blandiana:
"Nu sunt niciodată prezentă în întregime undeva şi de aceea, chiar dacă pe loc sunt în stare să particip la o discuţie ca şi cum aş lua cu adevărat parte la ea, peste câteva ore nu mai sunt în stare să reproduc nimic, am nevoie chiar de un efort de pentru a-mi aminti că a existat o discuţie. Ceea ce reţin din întâmplări este un anumit sentiment dominant al lor, o anumită stare de spirit, o anumită culoare ce nu este întotdeauna adaptată la real.
Şi totuşi - e adevărat, rar- se întâmplă ca lumea să mi se descopere printr-o mişcare bruscă atât de epatantă încât atenţia mi se aprinde brusc, determinând o stare de intensă concentrare, o surescitare în timpul căreia integistrez totul, pentru totdeauna, fără nici o şansă de a uita vreodată. În asemena momente, totul este atât de deosebit de ceea ce trăiesc de obicei încât mă gândesc cu spaimă că nici nu trăiesc decât în aceste rare explozii..."
Dau căutare după "trăiesc" şi aflu de la Raymond Queneau:
"A trece oceanul pe-o coajă de nucă
bravă ispravă
pur sportivă
nu de asta-i vorba, dimpotrivă
Solitarul navigator însoţit
de cântecul rechinilor
doarme pe marea fosforescentă
în timp ce speranţa lui
pluteşte"
Dau căutare după "speranţă" şi cred ca Michelangelo Buonarroti:
"Cu ochii tăi văd o lumină lină
ce-n ochi-mi orbi nu prinde să răsară.
Cu paşii tăi, la fel, port o povară
ce-i pentru paşii-mi obosiţi stăină"
Dau căutare după "lumină" şi mă alătur lui Rabindranath Tagore:
"Îţi voi rosti numele, în singurătate, aşezat în mijlocul umbrelor
tăcutelor mele gânduri.
Îl voi rosti fără cuvânt"

Dau căutare...

Pregătind expoziţia

Octombrie, strânsul recoltelor, încep pregătirile de toamnă!
Strâng şi eu laolaltă tablourile din acest an. Le fotografiez, le duc de înrămat, aleg şi prelucrez texte şi imagini pentru catalog, le trimit colegului meu care le pune în pagină. Apoi voi da comanda la tipografie, voi discuta pentru sală şi voi face invitaţii. Am stabilit deja concepţia grafică, ideea şi suflul expoziţiei.
E un fel de a spune că am stabilit, doar le-am înşirat şi m-am uitat cu atenţie la ele, deodată şi pe rând. Şi-am recunoscut acest an 2012. Cu tensiuni dramatice, cu determinare şi opţiuni asumate, cu forţă şi linişte, cu luptă în primele rânduri, cu familie, cu prieteni, cu dragoste şi suferinţă, cu speranţe şi chemare, cu dorinţe, culori şi schimbare.
Reinventare şi benefice renunţări, e doar un început.