Fără frică de disperarea sau de epuizarea care apare de-a lungul drumului!
Poate-i doar de-o clipă, poate-i inevitabilă.
O putea rămâne careva pozitiv şi puternic tot timpul?
Deşi nu suntem de vină pentru boală (ea a apărut doar ca o consecinţă), este nevoie să ne întoarcem privirea înăuntru, ca să învăţăm să-i facem faţă, să-i găsim un sens, să trăim cu ea, să trecem prin ea şi să o vindecăm.
Să ne iertăm şi să lăsăm deoparte orice învinovăţire.
Unde altundeva am putea să ne întoarcem privirea?
Putem să stăm cu ochii aţintiţi spre cer - dar, în cele din urmă, suntem tot în corpurile noastre.
Ne întrebăm despre locul nostru în schema lucrurilor, ne întrebăm despre natura lui Dumnezeu, ne întrebăm despre durata vieţii noastre. Sunt întrebările oricărei lucrări interioare.
Singura cale de ieşire este spre interior.
Boala ne cere să ne întoarcem spre interior şi să devenim conştienţi de noi înşine.
Răspuns inspirat de cartea Carolinei Myss - "De ce nu ne vindecăm şi cum putem să o facem?"
Şi să nu uităm de oracolul din Delphi care spunea "Cunoaşte-te pe tine însuţi!"
şi
"Nimic în execes!"
