Orice mi se întâmplă este cel mai bun lucru care mi se poate întâmpla!
Mi-a trebuit ceva timp pentru frământări, angoase, îndoieli, dureri fizice ce mă copleşau şi-mi îmbibau psihicul cu confuzie, amărăciune şi neputinţă. Analize peste analize, documentare, observaţii şi presupuneri, concluzii şi fabulaţii şi comparaţii, chinuri ale minţii pentru a-mi accepta viaţa, trupul şi starea. Şi totul s-a acutizat în ultimile săptămâni, ca şi cum noul an ce-a venit m-a prins cu lecţiile nefăcute şi m-a presat să le termin. A trebuit să înţeleg că singura cale de a trăi constructiv o schimbare este de a te avânta alături de ea, de a intra în horă şi nu de a te da deoparte, a te rupe în două, judecând-o.
Am fost în stres şi fizic, dat de dureri, efecte secundare ale tratamentului. La efecte secundare, şi nu din cele plăcute, nici Herceptinul nu-i străin. Dar stresul cred că mi l-am autoindus, în bună parte.
Probabil că-i un mod comun de a reacţiona la experienţa cancerului. Aşa că scriu acum, când s-a lăsat liniştea, şi nu în vâltoarea frământărilor, care-i firesc să fie diferite pentru fiecare dintre noi şi ţin de intimitatea fiecaruia.
Şi odată cu liniştea mi-a căzut în mână şi cartea Zen şi arta fericirii, a lui Chris Prentiss. De acolo e prima frază. E o carte mică, adevărată, simplă dar pe care trebuie să fii dispus să o accepţi. Pentru mine a fost un catalizator. Citind, mintea mea a putut accepta ceea ce era doar o intuiţie.
Este vorba de ajustări interioare, de percepţie.
Zic şi eu mai departe:
Imaginează-ţi că Dumnezeu ar apărea în faţa ta acum şi ţi-ar spune:
" Îţi promit că tot ce ţi se va întâmpla de acum înainte îţi va fi de cel mai mare ajutor şi îţi va aduce maximum de bunăstare."
Închipuie-ţi că Dumnezeu ar continua:
"Chiar dacă uneori ce se întâmplă ţi se va părea nefericit sau dureros, în final, viaţa ta va fi binecuvântată minunat şi va avea de câştigat din orice se întâmplă."
Şi aici... fiecare îşi ştie povestea, întâmplările vieţii şi ce a reuşit să adune din ele.
Libertatea interpretării - punctul de vedere sau orizontul de înţelegere - ne aparţine însă cu desăvârşire!
