joi, 19 decembrie 2013

Despre speranţă şi atitudine

Îmi cultiv speranţa, văd rezultatele pe care mi le doresc ca fiind posibile şi muncesc pentru atingerea lor.
De la Euripide am aflat că în cele mai negre nenorociri există cele mai mari şanse pentru o schimbare fericită. Era doar un dicton frumos până ce viaţa mi-a demonstrat că aşa este.
O cred pe Eleonor Roosevelt care spunea: Câştigi forţă, curaj şi încredere din fiecare experienţă în care cu adevărat de opreşti şi priveşti frica în faţă. M-am oprit îngrozită şi am privit-o. Recunosc că sunt puternică.
Unele dintre noi consideră cancerul o provocare altele un blestem. Principala diferenţă este modul de a ne percepe - învingătoare sau victime. Alegerea ne aparţine în totalitate.
Bernadette C Randle, în Supă de pui pentru sufletul supravieţuitorului cancerului spune: „Fiind o supravieţiutoare a cancerului afirm că lecţia cea mai importantă din viaţa mea a fost dată de cancer- un profesor sever.
M-a învăţat care este cel mai bun mod de a trăi: să aleg în cunoştinţă de cauză.
Să nu evit alegerile grele.
Să mă iubesc mai mult pe mine însămi.
Să caut binele oriunde şi să-l găsesc peste tot.
Să gust umorul în situaţia mea.
Să trăiesc din plin şi să-mi amintesc că toţi suntem unul!
Dacă ar treui să reduc toate lecţiile învăţate într-o morală concisă, aş folosi literele
G-O-D-I-S-N-O-W-H-E-R-E.
Care pot fi citite „God is nowhere!- Dumnezeu este nicăieri”
sau
„God is now here!- Dumnezeu este acum aici”.

Crăciun fericit!